Coro ortodosso a Fermo

Adolfo Leoni 11 febbraio 2016 fermano, voce ecclesiale Lascia un commento 36 Visite

Stampa questo articolo

Domenica 14 febbraio. Il Nuovo Calendario Romano segna: Santi Cirillo e Metodio, apostoli degli Slavi, patroni d’Europa. Loro all’Est, san Benedetto all’Ovest. I due polmoni con cui dovrebbe respirare l’Europa. Per dirla con Giovanni Paolo II. Quel respiro giunge anche a Fermo.

Chiesa di San Pietro, via Lattanzio Firmiano, già monastero benedettino. Lunetta stupenda con incastonati alcuni santi. Movimento di persone ogni fine settimana. Entri, e sei proiettato in un altro mondo. Quello slavo ortodosso, delle sacre icone, delle rize argentate, dell’incenso, della luce. Tanti i giovani, tanti i bambini.

La celebrazione è più lunga rispetto a quelle cattoliche. I segni sono numerosi. Il canto all’unisono. I fedeli, che se ne stanno in piedi: non ci sono banchi, s’inchinano frequentemente. Le ragazze indossano un velo o fazzoletto in testa. Sull’altare, il celebrante dà le spalle ai presenti. La voce del prete è baritonale, arriva potente, nessun bisogno di microfoni. Padre Bogdan Gheorghica è un gran pezzo d’uomo: alto, atletico, giovane, occhi azzurri.

Dall’otto marzo del 2015 regge la parrocchia “San Eliseo profeta” che fa parte della Chiesa Ortodossa Romena d’Italia. E’ vasta, copre la provincia di Fermo. La chiesa di san Pietro gli è stata affidata dalla parrocchia di Santa Lucia di cui è parroco don Osvaldo Riccobelli. Don Osvaldo ci tiene al rapporto con gli ortodossi, li frequenta. Sta predisponendo un accordo trentennale. Il clero cattolico ha aiutato padre Bogdan, così come in precedenza aveva aiutato padre Gabriel Dumitru con la concessione di una piccola chiesa poco fuori piazza del Popolo.

“San Pietro” è diventata punto di riferimento e aggregazione. Dopo ogni celebrazione si divide il pasto.

I romeni residenti nel Fermano sono circa 3.100, secondo la statistica 2015, distribuiti in tutti i comuni. “Con la volontà di Dio – ha scritto padre Bogdan a don Sandro Salvucci, parroco di Montegranaro – e con l’ospitalità della popolazione di Fermo, riescono a trovare diversi lavori nella provincia”. Sono badanti, agricoltori, operai, ristoratori, lavoratori autonomi.  “L’ospitalità e l’amore del clero cattolico – scrive ancora padre Bogdan – hanno reso possibile il desiderio dei romeni, ma anche dei fratelli russi ed ucraini, di avere un luogo di culto dove potere pregare insieme”.

Gli ortodossi hanno formato anche un coro “che prova a coltivare le tradizioni cristiane ortodosse romene nei cuori dei fedeli”.

Tra le ultime esibizioni, quella del 21 gennaio scorso, nella chiesa della Faleriense, a Porto Sant’Elpidio a Mare nel corso della celebrazione ecumenica con Padre Bogdan, la Pastora metodista-valdese Greetje van der Veer e don Tarcisio Chiurchiù. Qualche giorno prima era toccato a Monte Urano su invito di don Luigi Mancini. Altri momenti insieme di preghiera e di musica, ci sono stati a Porto san Giorgio centro, a Lido Tre Archi-San Tommaso.

Iniziative che si inquadravano nella Settimana ecumenica. Per “respirare insieme”. Non solo. In vista della Pasqua, il monastero delle Benedettine fermane aprirà le porte per la preghiera comune. A Cuba, Papa Francesco ha incontrato il Patriarca ortodosso russo Kiril. Svolte storiche.

Cât de mult ne iubeşte Domnul noi nu putem pricepe. Vedem crucea, ştim că a fost răstignit pentru noi şi că a murit în chinuri şi, cu toate acestea, prin sine însuşi su­fletul nu poate înţelege această iubire; ea nu este cunos­cută decât prin Duhul Sfânt.

Harul Duhului Sfânt e atât de dulce şi mila Domnului e atât de mare, că e cu neputinţă să fie descrise, dar sufletul e atras nesăturat spre El, căci este aprins de iubirea Dom­nului, cu totul înghiţit de Dumnezeu şi are în El mare odihnă, şi atunci uită cu desăvârşire lumea. Dar Domnul Cel Milostiv nu dă întotdeauna sufletului aşa; uneori îi dă iubire pentru întreaga lume şi atunci sufletul plânge pen­tru întreaga lume şi îl roagă pe Stăpânul Cel Bun şi Milos­tiv să reverse harul Său peste orice suflet şi să-l miluiască cu milostivirea Sa.
Ce-ţi voi da în schimb Ţie, Doamne, pentru atât de mul­ta milă revărsată asupra sufletului meu? Dă-mi, rogu-Te, să-mi văd fărădelegile mele şi să plâng totdeauna înaintea Ţa, pentru că Tu iubeşti sufletele smerite şi le dai harul Sfântului Duh!

Dumnezeule Milostive, iartă-mă! Tu vezi cum este atras sufletul meu spre Tine, Ziditorul meu. Tu ai rănit sufletul meu cu iubirea Ta şi el însetează după Tine, atunci şi fără sfârşit tânjeşte şi nesăturat năzuieşte el spre Tine ziua şi noaptea şi nu mai vrea să vadă lumea aceasta, deşi o iu­besc, pentru că mai presus decât toate îl iubesc pe Zidito­rul, şi sufletul meu te doreşte pe Tine.

O, Ziditorul meu, deşi eu, neînsemnata Ta făptură, Te-am întristat atât de mult, Tu nu Ţi-ai adus aminte de păcatele mele.

Mă întorc înapoi şi încep să vorbesc iarăşi despre aceas­ta. Aşa cum în fiecare zi mâncăm pâine şi bem apă, dar mâine trupul viu vrea să mănânce şi să bea iarăşi, aşa şi aducerea-aminte de binefacerile lui Dumnezeu nu oboseş­te niciodată sufletul, ci îl face să se gândească încă mai mult la Dumnezeu. Sau încă: cu cât pui mai multe lemne pe foc, cu atât mai multă dogoare dă; aşa şi cu Dumnezeu: cu cât te gândeşti mai mult la El, cu atât mai mare se face dogoarea iubirii şi râvnei pentru El.

Dacă ar şti oamenii ce e iubirea Domnului, ar alerga grămadă spre Hristos, şi El i-ar încălzi pe toţi cu harul Lui. Milostivirea Lui e negrăită. Din iubirea lui Dumnezeu su­fletul uită pământul.

Domnul iubeşte mult păcătosul ce se pocăieşte şi îl strânge cu drag la pieptul Său:
„Unde ai fost, copilul Meu? De multă vreme te aştept”.

Domnul îi cheamă la El pe toţi prin glasul Evangheliei, şi glasul Lui răsună în lumea în­treagă:
„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Veniţi şi beţi apa cea vie. Veniţi şi învăţaţi că Eu va iubesc. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş chema. Nu pot suferi să se piardă nici măcar una dintre oile Mele. Chiar şi pentru una singură Păstorul se duce în munţi să o caute.”

„Veniţi, deci, la Mine, oile Mele. Eu v-am făcut şi vă iu­besc. Iubirea Mea pentru voi M-a adus pe pământ şi Eu am îndurat totul pentru mântuirea voastră, şi vreau ca voi să cunoaşteţi iubirea Mea şi să spuneţi ca apostolii pe Tabor: „Doamne, bine este nouă împreună cu Tine!””

Slavă Domnului Dumnezeu că ne-a dat pe Unul-Născut Fiul Său pentru mântuirea noastră [In 3,16].

Slavă Fiului Celui Unul-Născut că a binevoit să Se nas­că din Preacurata Fecioară şi să pătimească pentru mân­tuirea noastră, să dea Preacuratul Lui Trup şi Sânge spre viaţa veşnică şi să trimită Duhul Sfânt pe pământ.

Duhul Sfânt ne descoperă tainele lui Dumnezeu. Duhul Sfânt învaţă sufletul să iubească pe oameni cu iubire negrăită. Duhul Sfânt împodobeşte trupul şi sufletul cu fru­museţe până într-atât încât omul se face asemenea Dom­nului în trup şi va trăi veşnic cu Domnul în cer şi va vedea slava Lui. In viaţa cea veşnică toţi oamenii vor fi asemenea Domnului. Dar nimeni n-ar fi putut cunoaşte această taină dacă nu i-ar fi descoperit-o Duhul Sfânt.

Domnul e plin de bucurie şi strălucire, şi oamenii vor fi strălucitori ca şi El, aşa cum însuşi Domnul a zis: „Iar drepţii vor străluci ca soarele” [Mt 13, 4], iar Apostolul Ioan Teologul spune că „vom fi asemenea Lui” [1 In 3,2].

Prin Duhul Sfânt Tu ai atras la Tine sufletele sfinţilor, Doamne, şi ele curg spre Tine ca nişte pârâiaşe liniştite.

Mintea sfinţilor s-a alipit de Tine, Doamne, şi e atrasă spre tine, Lumina şi bucuria noastră.

Inimile sfinţilor Tăi s-au întărit în iubirea Ta, Doamne, şi nu Te pot uita nici pentru o singură clipă, nici măcar în somn, căci dulce e harul Duhului

“Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001”

AVEM UN TATA CERESC INDURATOR, CARE ESTE INCET LA MANIE
SI CARE SE GRABESTE SA NE SALVEZE SI SA NE IERTE.

Continuă să citești →

Sfantul Marcu Ascetul spune: „Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea, ca atunci cand il vei uita Domnul sa-si aduca aminte de tine”. Ii tare fain! M-am gandit de multe ori la cuvantul acesta si fac o legatura intre el si ceea ce-mi spunea mama cand mergeam la scoala departe de casa: „Nu-ti uita de Dumnezeu, nu-ti uita de rugaciune”. Parca ar fi fost un cuvant din Filocalie.
In Scara Sfantului Ioan Scararul se spune: „Rugaciunea este intarirea lumii”, deci oamenii care se roaga intr-un fel sustin lumea aceasta. Ei Il fac pe Dumnezeu milostiv fata de lumea aceasta. Sigur ca Dumnezeu, daca a creat lumea aceasta, vrea sa fie milostiv fata de lume si Teofil Paraians-o intareasca, dar contribuim si noi la intarirea lumii cu rugaciunea pe care o facem, rugaciunea fiind nu numai un mijloc de imbunatatire personala, ci si un mijloc de imbunatatire a societatii in care traim.

Continuă să citești →

„Pelerinajul religios este o constantă a umanității. El are motivații multiple și semnificații spirituale profunde când este trăit intens și înțeles corect. Pelerinii sunt oameni care doresc să viziteze și să venereze locurile sfinte biblice, mormintele martirilor, moaștele sfinților, icoane făcătoare de minuni sau locuri unde trăiesc duhovnici smeriți.”Continuă să citești →

Nasterea Maicii Domnului este prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc care a inceput la 1 septembrie. Ea este praznuita pe data de 8 septembrie. Sfanta Scriptura nu ne relateaza acest eveniment. Insa, scrierile apocrife ofera foarte multe amanunte despre originea si copilaria Fecioarei Maria. Cea mai importanta sursa in acest sens, o reprezinta Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina din sec. al II-lea. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris in jurul anului 140. Desi nu este considerata o scriere canonica, informatiile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare.Continuă să citești →